Please assign a menu to the primary menu location under menu

Archivi

Poesie

“La poesia della settimana”

I LIGURI
Nuiätri liguri semu cume e patële
tacchae a i scheuggi;
nu se puremu destaccâ
da nostra taera, da u nostru mä.
,
Ho spusou ûn-a piemunteise
e in Piemunte i seuxui vaggu a truvâ.
A u riturnu, quande veddu spuntâ
u campanin da gëxa de Zinoua
e ûn-a petrolëa in mesu a u mä,
dorvu i finestrin da macchina
e diggu a mae mugë:
“Lascime respiâ ’n po’ d’aia
de mae cullin-e,
‘n po’ d’aia du mae mä!”.

Mi sun nasciûn chi e ‘n te mae ven-e
u scure sangue de naviganti e de pescoi;
u puae d’a mae vëgia
u l’ëa padrun de gussi e de rei.

A primaveia, vegnì tûtti,
vegnì a govide l’incantu
de nostre collin-e in sciüe
che degradan in sciou mä,
a mangiâ fave e salamme,
a beive ‘n guttin de nostralin;
de stae a l’alba a main-a
a vedde nasce u sü
e a seia cu’a lûn-a pin-a
disteisi in sciou sbatizu a passeggiâ

Oua purei capî perché nuiätri liguri
semu tacchae a nostra taera
come e patële a i scheuggi du nostru mä.

Angelo Fioretti

Rispondi